Esti ca un melc

Esti ca un melc ce aluneca incet si tacticos
catre o destinatie sigura
rabdator si calm, acoperind milimetru cu milimetru
drumul tau.
directia preferata e in sus-
asa ai urcat intr-o luna pana la etajul 6
sa admiri panorama orasului,
sa intelegi mai bine lumea.

Esti ca un melc ce staruie pe-o frunza,
cu tot trupul alunecat afara
cu antenele intinse spre soare
savurand din clorofila.
Iar eu, ca un copil curios
iti ating antenele, chicotind amuzata de viteza ta de reactie.
imi imping degetul in corpul tau alunecos de molusca
pana cand te retragi suparat in casa ta.
si chiar si atunci, din obrazicie,
imping degetul in cochilie
pana te strangi nemiscat.
degeaba astept acum sa iesi la lumina...

Ploua, e frig si sunt mica.
ma simt ca greierul petrecaret ce-a patit-o.
te rog spasita
sa ma primesti la tine in casuta ta rotunda
sa hibernam amandoi intr-un cocolos indramadit
peste iarna.

Azi e ziua mea

Am pornit si eu acest blog din plictiseala. Am crezut si eu, ca multi altii, cam am ceva de impartasit celor din jur si chiar lumii intregi. Am descoperit ca nu trebuie sa fii genial sa iti exprimi opinia, ca de fapt sunt mai multi oameni ca mine, care au nevoie sa comunice si sa fie ascultati.

Azi, pentru ca a trecut un sfert de secol de cand sunt pe-aici :), ar trebui sa fiu mai inteleapta si sa transmit un gand destept despre viata si despre mine. Adevarul e ca m-am gandit la asta. Si eu, ca si multi altii inaintea mea, m-am gandit ca azi se va intampla ceva important. Azi voi avea acea revelatie care ma va face sa intelelg lumea din jurul meu mai bine, care imi va arata ce fac bine si ce fac gresit si imi va da aripi. Imi pare rau ca m-am dezamagit singura si in acelasi timp sunt foarte bucuroasa ca nu s-a intamplat asta.

E timpul sa invat ca viata nu e atat de banala incat sa primesc raspunsul la intrebarile mele existentiale pe tava. Nu conteaza cati ani ai cand e vorba despre viata ta. Unii la 25 de ani au cucerit lumea, altii si-au ratat-o. Eu ma bucur sa nu ma incadrez, din acest punct de vedere, in vreuna dintre categorii. Nu mi-a facut vreodata mai mare placere sau fiu normala cum ma simt azi!

Lucrurile simple sunt cele care conteaza cu adevarat! Azi este o zi in care cei care-mi trec prin gand sunt importanti pentru mine. Azi este o zi in care celebrez viata asa cum este ea, o zi in care sunt multumita de tot si nu cer nimic.

Ce anume este mai scump si mai scump in viata ta? Daca ar trebui sa renunti la tot si sa pastrezi doar ceva, care ar fi acel ceva? Care este, in toata lumea asta, acel lucru care te defineste atat de mult, incat fara el nu ai fi tu?

M-am tot gandit... Cred ca raspunsul ar trebui sa fie "nimic". Asa ca ma simt norocoasa ca am, pe langa acest "nimic" care ma defineste, foooarte muuulte! Foarte multe lucruri si persoane care ma completeaza, care imi fac viata mai frumoasa, care ma ajuta sa ma descopar.

Inadaptat la... viață

Oamenii pot fi răi. Unii ar spune că în general oamenii sunt răi. Sentimentele, emoțiile, grimasele, gândurile noastre sunt atât de greu de descifrat câteodată, încât omul devine cu adevarat un mister. 

De la copilul care-ți fură jucăria și nu vrea sa ți-o dea înapoi, la omul mare care îți face rău intenționat - motivele sunt aceleași: suntem invidioși, egoiști, frustrați, supărați, ne apăram de cei din jur.. Fiecare din noi lupta pentru ceva si valorile noastre sunt diferite.

Uneori, omul acela care ți-a făcut rău și pe care nu-l înțelegi e doar un suflet rănit, care a învățat și el prin durere că cea mai bună modalitate de a te apăra este să ataci. Și el a avut probabil o copilărie grea, a fost respins, nu a primit suficientă atenție și afecțiune, a avut eșecuri, a avut parte de nedreptăți - și toate acestea i-au pus un scut pe fata. 

Omul s-a adaptat la toate aspectele fizice ale vieții pe pământ, dar încă nu s-a adaptat la.. oameni. E atât de dificil sa comunici cu cei care vin dintr-un mediu diferit de al tău, care au primit o alta educație, care au alte valori și așteptări de la viata și de la oameni.. Trebuie sa fii cu ochii și inima deschisă, să-i poți înțelege pe toți, să ai răbdare să-i cunoști înainte sa le pui diagnosticul de "incurabil". Într-adevăr, e inutil de încerci sa fii prieten cu toată lumea. Mai mult, o asemenea atitudine te poate costa mult. Dar totuși, dacă împarți câte un zâmbet și o vorbă buna la fiecare, viața ta va fi mai veselă și raul se va lipi mai greu de tine. 

Cu cât creștem, cu atât învățăm să fim insensibili la jigniri si la rautati. Uneori ni se pare normal să le facem sau sa le primim. Asa e lumea in care trăim - ar zice unii. Eu zic ca lumea in care traim este asa cum suntem noi, cei care facem parte din ea. Dacă împrăștiem suspiciune, dispreț și neacceptare, atunci e normal să primim același tratament. 

Încearcă să-l privești mai atent pe acela care-l consideri dușmanul tau. Poate nu are nimic personal cu tine, poate asa îi spune inima lui rănită să se comporte. Poate îi lipsește un prieten adevărat, poate ai ceva ce el își dorește, poate e supărat de acasă, poate e suparat pe viață sau efectiv nu o înțelege si are senzatia ca e vina ta că lui ii merge rău. Viața ne face uneori iraționali și facem rău celor din jur. Unii nu se cunosc atât de bine pe ei înșiși, au o părere greșita, distorsionata in bine sau in rău despre ei. Cu siguranță nu e treaba mea sau a ta să i-o schimbam, putem doar sa încercăm să-l înțelegem și să evitam conflicte inutile. 

Concluzia mea va intalni sigur și uși închise, dar tot simt nevoia să o impartasesc: nu există oameni răi! Sunt oameni triști, suferinzi, răniți, distruși, egoiști, disprețuitori, nerecunoscători, plini de sine, lacomi... și lista continuă la nesfârșit.. dar NU sunt răi!

Hai sa ne jucam cu papusile!

Cu totii am cunoscut in copilarie cel putin o fata care se juca mereu cu papusile, chiar si dupa ce crescuse destul de mare. Sau poate ca e o generalizare idioata, dar, ei bine, eu am cunoscut o asemenea fata – o vecina la vremea respectiva - care era mereu cu cate o papusa in mana, le punea la toate nume si toata ziua le invartea creind tot felul de povesti cu castele, feti frumosi si alte personaje si ipostaze – toate fericite. Viata ei era frumoasa pentru ca traia, odata cu papusile ei, tot felul de aventuri. 

   Cand am trecut de etapa papusilor din viata mea, o vedeam adesea in fata blocului cum se joaca cu fetitele mai mici, care abia descoperisera papusile si care era fascinate de povestile ei. Era o lume total diferita acolo pe paturica lor din fata blocului! Orice obiect pe care puneau mana prindea viata, povestea era mereu vesela, complicata, plina de aventura si iubire.  

Trebuie sa recunosc ca astfel de joculete mi se pareau si atunci extrem de inutile si plictisitoare. Nu-mi placea sa ma prefac sa sunt cineva, sa joc un rol doar de dragul povestii, poveste care nu era nici macar aproape de realitate. Nu putea sa ma impresioneze pentru ca stiam ca nu e posibil. Atitudinea asta ma caracterizeaza si acum: nu pot accepta scenarii ca fiind posibile daca mi se par pozitive – un fel de „to good to de true”. 

De multe ori insa viata mi-a demonstrat ca poate fi la fel de buna cum ti-o poti imagina, cum ti-o poti dori. Trebuie doar sa ai un strop de credinta. Uneori e deajuns sa-ti doresti un lucru ca sa il ai. 

Sper ca vecina mea sa traiasca si acum o poveste la fel de frumoasa precum si le crea atunci cand era mica. Sper ca papusa ei sa prinda viata cu adevarat si s-o duca peste mari si tari in cele mai frumoase aventuri – cel putin la fel de frumoase precum si le imagina. 

Moment de alint

Azi mi s-a oferit un moment de alint pe care vreau să îl împărtășesc cu tine.

Îți cer două minute de relaxare, două minuțele în care să te cufunzi confortabil în scaunul tău și să răsufli adânc, ca și cum ai scoate din plămâni toate grijile..

Privește picturile de mai jos:

Dacă nu te-ai săturat, intră aici. E blogul Mariei, prietena mea dragă, care și-a împlinit viața și visele în Belgia. Îți multumesc, Maria!

Ce se intampla cand se intampla ce trebuie sa se intample?

   Imi doresc sa mi se intample multe lucruri in viata asta. La fiecare din aceste lucruri stau si ma gandesc deseori cum va fi momentul cand se va intampla si ce voi simti. Multe sunt departe, unele sunt pe cale sa se intample si - poate cel mai important - unele deja s-au intamplat.

   Frica mea cea mai mare e ca atunci cand ajungi la un capat de drum sa-ti dai seama ca de fapt nu vroiai sa fii acolo. Si toate sperantele, dorintele si toate impresiile tale erau gresite. Mi s-a intamplat de multe ori sa nu-mi mai doresc ceva odata ce-l am. Dar probabil e normal si face parte din procesul de invatare. Poate dupa asta, cand alegi urmatorul capat de drum, vei fi mai atent.

   Revenind la ce se intampla cand se intampla lucrurile cu adevarat.

   Se intampla ca prinzi aripi. Te umfli ca un balon cu multa fericire si entuziasm si incredere si simti ca esti pe drumul cel bun. Simti cum in sfarsit culegi roadele ce le-ai semanat si le-ai ingrijit o viata.

   Iti dai seama ce-ai gresit si ce-ai facut bine, tragi linia aia simbolica de la sfarsit si vezi ca probabil ai iesit pe plus. Ca o investitie pe care ti-ai recuperat-o - in sfarsit!! Iti pare rau pentru tot timpul pierdut aiurea..

   Simti ca probabil puteai face lucrurile mai bine, ca de fapt nu era atat de greu pe cat credeai, ca aveai nevoie doar de un pic de curaj si de incredere in tine.

   Simti ca poti sa te relaxezi un pic, sa te bucuri de viata, sa o iei incet. Vrei sa-i imbratisezi pe toti care au mers cu tine pana aici.

   Cand ti se intampla in sfarsit ce asteptai sa ti se intample de mult esti cu un pas mai aproape de scopul tau (sau mai aproape sa-l descoperi).

   Daca inca nu ti s-a intamplat ce trebuie sa ti se intample, atunci iti daruiesc si tie din entuzismul si fericirea mea, sa-ti ajunga pentru drum. Iti doresc sa nu renunti, sa lupti pentru ceea ce vrei, sa-ti pastrezi increderea!

   Daca nu ti s-a intamplat inca si nici nu vezi vreo speranta sa se mai intample, atunci iti spun ca am fost si eu acolo unde esti tu acum. Probabil e mai aproape decat crezi. Tu, mai mult ca oricine, ai nevoie de o imbratisare calda si de imbarbatarea mea. Ai sa te descurci! O sa ti se intample si tie!

Orgasm la cea mai mică atingere

Mai nou, femeile pot ajunge la orgasm foarte rapid şi sigur folosind un aparat-minune ce iniţial a fost gandit ca un aparat pentru masaj. Considerată de unii cea mai tare invenţie de după telefonul mobil încoace, aparatul promite sa rezolve toate frustrările sexuale ale omenirii în doar cateva minute!!

Cum funcţionează?

Conform instrucţiunilor, trebuie să lipeşti conductoarele electrice de glezne şi apoi să porneşti aparatul. Stimulând  exact acea zonă (denumită SP-6 în termeni de acupunctură) prin impulsuri electrice blânde, se transmit către centri nervoşi "responsabili" pentru excitare. Există 3 fascicule nervoase din zona pelviană identificate de cercetători: Pudendal, Hypogastric si Pelvic. Dacă sunt stimulaţi fiecare în parte poţi avea diferite tipuri de orgasm. Acest aparat se laudă că stimulează toţi aceşti 3 centri nervoşi şi te menţine la un nivel foarte înalt al excitării cât timp îţi doreşti tu.

Producătorii texani susţin că produsul lor te aduce la un nivel de excitare foarte ridicat şi - la cea mai mică atingere - "se întâmplă" orgasmul. De aici vine şi numele produsului: Slightest Touch.

Pe site-ul oficial preţul este de 100 de dolari şi spun că produsul se returnează dacă nu eşti mulţumit. Cine vrea detalii poate intra aici.
      Dacă încearcă cineva produsul, aştept reacţii! :D